Conform cercetărilor arheologice şi a unor obiecte găsite în râul Timiş se pare că nucleul satului datează din mileniul IV-V î.e.n., fiind descoperite în anul 1878 obiecte din lut de uz casnic, iar în anul 1952 în urma unor săpături arheologice sau găsit alte obiecte de uz casnic. În anul 1962 s-au găsit o pirogă (barcă rudimentară) facută din lemn de stejar, ramăşite ale unor obiete de lut datate din perioada mileniul IV-V î.e.n., dar şi rămăşiţele unui val de pământ roman pe raza comunei Şag ce atestă existenţa primei aşezări umane. 

Comuna Şag este menţionată pentru prima data în evidenţele papale de dijme în anul 1332 sub numele de SAD, în limba sârbă veche însemnând "a păşi peste apă". 

În perioada 1404-1425 Şagul este proprietatea lui Laurenţiu Şaghi.

În anul 1660 se construieşte din lemn prima biserică ortodoxă română, iar primul preot fiind Ioan Vuia. Cu această ocazie apare prima şcoală de strană, în care învăţau carte în limba română cei care se ocupau cu administrarea localităţii.

În anul 1717 apare în evidenţele camerale sub numele de SCHAG cu 65 de case, toponimul fiind ortografiat în limba cezaro-crăiască.

 În anul 1728 apare patentul sistematizării localităţii "aşezarea în linie şi pe străzi paralele", dobândind în final forma geometrică de dreptunghi.

 În anul 1776 se ridicată noua biserică ortodoxă-română, din carămida arsă, pictată şi renovată, iar în anul 1912 începe strămutarea cimitirului vechi şi amplasarea lui în jurul bisericii nou construite.

În anul 1776 se deschide prima şcoală cu predare în limba română "Şcoala trivială" de rit greco-oriental (ortodoxă-română), având ca dascăl pe preotul Gheorghe Vuia şi Petre Avrămuţ.

În anul 1784 este menţionat primul primar al localităţii Giurgi Giurca (George Jurca), primar român, care împreună cu locuitorii comunităţii donează bisercii cărţile necesare desfăşurării Sfintei Liturghii (aceste cărţi provin din tipografiile Râmnic şi Buda).

 În anul 1823 sunt aşezaţi primii colonişti germani, care nu se statornicesc, urmând ca între anii 1830-1850 să se aşeze în localitate şvabii dunăreni şi câteva familii de slovaci. Aceştia, împreună vor construi primul lăcaş de cult romano-catolic, o capelă. Aici a funcţionat prima şcoală cu predare în limba germană şi primul Oficiu poştal al localităţii.

În anul 1840 se construieşte Şcoala confesională româna construită din pământ bătut, iar în cadrul acestei şcoli au funcţionat mici ateliere şcolare.

Între anii 1856-1857 se construieşte calea ferată. În anul 1858 fiind edificată prima gară cu numele Timişeni. Aici se va muta Oficiul poştal, care era dotat cu telegraf.

Între anii 1857-1860 se construiesc cele două poduri, podul de cale ferată şi podul pentru "Drumul ăl mare", care înlocuieşte vechiul pod de lemn. În aceeaşi perioadă, între anii 1859-1860 se construieşte prima fabrică de cărămidă arsă.

Urmează perioada marilor construcţii din cărămidă arsă: Primăria în anul 1887, Biserica romano-catolică anul în 1884, Şcoala germană în anul 1889 şi moara modernă între anii 1889-1890, care înlocuieste o veche moară de lemn.

Lucrările de regularizare a râului Timiş pe raza comunei Şag au avut mai multe etape şi anume: etapa I în anul 1872, etapa a II-a între anii 1880-1882 şi etapa a III-a între anii 1903-1908. Aceste lucrări de regularizare şi îndiguire au dus la mărirea localităţii.

Până în anul 1890 se construieşte Casa agricultorilor şi veterinarilor, unde a funcţionat Societatea agricultorilor, unde consultanţii erau specialişti italieni şi olandezi. Tot in această perioadă se construieşte Centrul de însămânţare animalieră "Bicăria".

Dezvoltarea economică a localităţii a fost dinamizată prin apariţia primelor banci săteşti "Banca germană", "Banca română" şi "Casa de păstrare", care au funcţionat între anii 1899-1952, când s-a desfiinţat ultima bancă (Banca românească).

În anul 1899 s-a descoperit întâmplător, urmate de cercetări şi săpături arheologice, mai multe obiecte: podoabe, fibulă de bronz, brăţară de bronz, brăţară de argint, mărgele cilindrice şi patrulatere. De asemenea s-a descoperit şi un mormânt datat din perioada migraţiilor, din secolul al III-lea.  Între anii 1880-1889 se construieşte a doua fabrică de cărămidă, care făcea export în ţările din jur.

La începutul secolului al XIX-lea se dezvoltă comerţul cu materiale de construcţii, produse agricole, animaliere şi manufacturate. Totodată sunt importate maşini agricole moderne, care contribuie la dezvoltarea agriculturii.

După anul 1918 apar Societăţile literare, române şi germane, care au avut un rol important la dezvoltarea culturală a localitaţii.

În anul 1921 se înfiinţează Şcoala de ucenici, în care sunt pregătiţi 42 de "maistori", din diferite domenii de activitate.

În anul 1929 se marchează jertfa locuitorilor adusă în Primul Război Mondial, prin construirea unui monument al eroilor.

În anul 1936, după renovare,  se sfinţeşte Casa Naţională "Mihai Viteazu", actualul Cămin Cultural din Şag.

În anul 1944 este ctitorită Manăstirea Timişeni, de către mitropolitul Vasile Lăzărescu, care are hramul "Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul". În anul 1968 s-a construit biserica din incinta Mănăstirii sub îndrumarea Î.P.S. Nicolae Corneanu, pictura a fost executată de Victor Jurcă, sfinţirea lăcaşului a avut loc în anul 1972.

În anul 1978 pe vatra comunei au fost descoperite materiale ceramice şi un vas ornamental cu caneluri, care au fost atribuite fazei C a culturii Vinca. Deasemenea pe raza comunei se descoperă un mic tezaur, din care sunt cunoscute 4 monede DH emise de orasele Apollonia şi Dyrrachium.