Mioara Stancu

Scurtă biografie despre profesorul Mioara Stancu, fiică a comunei Şag. 

Profesorul Mioara Stancu s-a născut la 19 noiembrie 1946, în comuna Şag, judeţul Timiş, într-o tradiţională familie de dascăli români. Este mândră de originea sa, pentru că este fiica comunei Şag, o frumoasă şi bogată aşezare din Pusta Banatului şi pentru că reprezintă a treia generaţie de dascăli din familie.

A primit o educaţie aleasă de la cei doi părinţi, mama Victoria Savu, profesor de biologie-chimie, tatăl Dumitru Savu, institutor. De la părinţii săi doamna Mioara Stancu a învăţat să respecte valorile moral-creştine, cultura şi istoria neamului românesc, a învăţat să respecte universul şăgean. A avut noroc, căci a primit încă din copilărie o educaţie religioasă aleasă, de la preotul Bisericii Ortodoxe Române Şag, distinsul paroh Dan şi de la soţia sa Persida. A devenit pentru familia preotului un adevărat copil de suflet, care a tămăduit rănile pricinuite de moartea unicului lor fiu. S-a bucurat de o copilărie fericită, căci familia a încercat să-i ofere tot ce-i mai bun din viaţă, deşi tatăl a fost o perioadă lungă, pensionar invalid de război.

Școala Elementară cu clasele I-VIII o face în comuna natală. În perioada 1952-1959, va învăţa în vechea clădire a şcolii, în care s-a născut şi a copilărit. A cunoscut bine, din perioada copilăriei Istoria localităţii: anii grei după război, ocuparea comunei de trupele ruseşti, apoi de armata română; a cunoscut anii colectivizării şi anii G.A.S-ului; şi nu în ultimul rând a cunoscut tainele şantierelor arheologice şăgene. Timpul zboară repede peste Pusta Şagului, iar tânăra va păşi, într-o nouă etapă a vieţii, devine elevă la Şcoala Medie Nr. 2 din Timişoara, în perioada 1959-1963. Examenul de admitere a fost o grea provocare, pentru că prioritari pe listele de admitere au fost elevii proveniţi din: familiile de muncitori, de agricultori-ceapişti şi-n final de elevii proveniţi din familiile de intelectuali.

Se casătoreşte în anul 1966, cu tânărul inginer Roman Stancu şi se va bucura de o familie frumoasă, armonioasă, având doi copii. De educaţia acestora ocupându-se în mod deosebit tot timpul. Devine studentă în perioada 1964-1969, la Universitatea din Timişoara, Facultatea de Litere, fiind influenţată în alegerea facultăţii de unchiul tatălui, distinsul profesor timişorean Ştefan Pavelescu.

La Facultatea de Litere va dobândi o pregătire profesională deosebită, la fel ca şi întreaga generaţie de studenţi, căci se va bucura de cursurile celor mai valoroase cadre didactice universitare: Eugen Todoran, Gheorghe Tohăneanu, Virgil Birău, Victor Ţârcovnicu şi distinsa doamnă-decan Pârlog. Se reîntoarce în comuna natală hotărâtă să nu-şi neglijeze familia, dar şi să-şi îndeplinească misiunea de profesor.

Pe o perioadă de 36 de ani, prin activitatea de la catedră a luminat mintea şi sufletul mai multor generaţii de elevi. A reuşit alături de distinşii colegi, ai săi, să desfăşoare activităţi instructiv-educative deosebite, prin care Şcoala Şag va ocupa locul de cinste în mijlocul comunităţii. Ca să ajungă profesor bine pregătit a studiat şi a finalizat cu Brio, toate gradele didactice (Definitiv, Gradul II şi Gradul I). Gradul I în învăţământ l-a obţinut în anul 1983, la Universitatea Timişoara, după câţiva ani de studii, cercetare, intensă activitate la catedră şi-n urma unui examen deosebit de sever. A funcţionat în calitate de profesor de Limba şi Literatura română, la Şcoala Şag, în perioada 1969-2005, apoi a cumulat şi funcţiile de Director adjunct, în perioada 1972-1982 şi Director coordonator al Şcolii Şag-Parţa, în perioada 1984-30.06.1989.

În ce priveşte activitatea de cercetare a publicat o mulţime de lucrări, legate de activitatea de profesor de Limba română şi profesor-diriginte. Amintim doar câteva lucrări:

-“Căi şi metode folosite în educarea elevilor, prin valorile literaturii pentru copii”-1980;

- “Valenţele orelor de compunere”-1982;

- “Metode noi folosite în cadrul orelor de limba română”-1983;

- “Orientare şcolară şi profesională, realizată în cadrul orelor de dirigenţie”-1984;

- “Dirigintele şi colectivul de elevi”-1985;

- "Cauzele insuccesului şcolar”-1985.

A publicat un colaj de articole în ziarul local “Jurnalul de Şag”, având ca tematică istoria şi folclorul şăgean. A mai publicat lucrări cu conţinut-monografic: “Paşi prin istoria Şcolii Şag”-1996; “Obiceiuri de primăvară”-2005; “Şagul şi meseriile tradiţionale”-2006; “Istoria grădiniţei Şag”-2008. În anul 2013 a publicat Monografia comunei Şag: “Şagul pe frontispiciul timpului”. În prezent este în faza de finalizare a monografiei:-vechii români din ţinutul Voivoidina, Valea Timocului şi Cadrilater-sub genericul: “Drumul calvarului şi renaşterii vechilor români, de pe malul drept al Dunării”.

Activitatea metodică

În perioada 1984-1994 a activat la nivel de învăţământ bănăţean, în calitate de profesor-metodist, responsabilul cercului de profesori de limba română, zona Timişoara, zona Jimbolia şi comuna Şag-Parţa. La nivel de comună, în calitate de profesor, de-a lungul anilor, a obţinut rezultate notabile, cu elevii în cadrul examenelor de admitere sau de testare naţională. Astfel, că elevii şcolii Şag au fost admişi la cele mai bune licee din oraşul Timişoara: Liceul de Informatică-Grigore Moisil, Liceul Pedagogic, Liceul Loga, Liceul Ana Aslan, cât şi la liceele de specialitate (muzică, sport şi arte).

O preocupare permanentă a fost organizarea meditaţiilor cu elevii în cadrul şcolii pe nivele de dificultate, în vederea asigurării unei solide pregătiri intelectuale a acestora. Alături de părinţii elevilor a organizat ajutarea elevilor proveniţi din familiile dezorganizate cu: rechizite şcolare, alimente şi îmbrăcăminte. Periodic a organizat simpozioane, activităţi educative-religioase legate de sărbătorile din calendarul istoriei sau religios. Locul desfăşurării activităţilor a fost de foarte multe ori şi Biserica Ortodoxă Română Şag, după oficierea Sfintelor Liturghii, astfel reuşindu-se realizarea unei legături deosebite între Biserică şi elevii şcolii.

De-a lungul anilor a condus şi instruit formaţii artistice de amatori: teatru şi dansuri populare cu elevii şi tinerii localităţii, obţinând rezultate notabile la concursurile zonale sau judeţene. În anul 2000+ a înfiinţat Muzeul de Etnografie Şag, având misiunea de a conserva cultura şi tradiţiile comunei. În decurs de 18 ani Muzeul Şag, găzduit de clădirea primei şcoli româneşti, din comunitate (1776), a fost administrat cu profesionalism de doamna profesoară Mioara Stancu. În prezent Muzeul şi-a extins spaţiile de funcţionare, inventariază 5 săli şi deţine valoroase expoziţii-permanente de: port popular, de unelte casnice, de covoare (cilimuri şi ponievi), de cultura lutului şi lemnului. Muzeul a devenit emblema localităţii, fiind vizitat cu drag de elevii şi membrii comunităţii, dar şi de personalităţile judeţului Timiş, de mass-media şi de personalităţi de peste hotare.

Pentru întreaga activitate derulată la nivel de comunitate şi judeţ, doamna profesor Mioara Stancu a primit cea mai înaltă distincţie a comunei Şag, titlul de: “Cetăţean de Onoare”.

Nicu Farcaş

Finalizează cu succes studiile Liceului Logos şi ale Şcolii Biblice ’’Cristos pentru România’’. Devine pastorul-penticostal al localităţii noastre. Sprijinit de familie, dar şi de enoriaşii săi a ridicat Casa de Rugăciuni ’’Speranţa’’.

De-a lungul anilor s-a dovedit un pastor cu har, dar şi un energic administrator, ancorându-se în rezolvarea tuturor problemelor privind repararea şi extinderea spaţiilor Bisericii ’’Speranţa’’. A fost un adevărat model pentru enoriaşii bisericii fiind alături de ei la bucurii, împliniri cât şi la necazurile aduse de viaţă.

Din nefericire, necazurile nu l-au ocolit nici pe Nicu Farcaș, ....